pentru o singură zi din veac, specială,
toate lucrurile se petreceau deodată:
răul și binele, căldura arzând
și răceala polară,
viața și moartea, plutind de-a valma
într-o-mpletire dezordonată...
(În ziua fixată
suna, disperată,
alarma.)
Și nu știu de ce, dar eu simțeam o lentoare
și adormeam când se întâmplau toate astea,
închideam către lume fereastra
din închisoare
și-apoi visam că separ, cu palma curbată,
în lucruri primare
grămada de întâmplări simultane,
punând ecusoane,
scriind în dreptul lor an, lună și dată
cu deplină rigoare.
Doar într-un ungher, pe podeaua crăpată
peste ceasul cu geamul spart
erau viețile mele toate,
amestecate...
Iar pe acelea, speriată,
n-am știut să le mai despart.
12 iulie 2023
Comentarii