și-atunci m-am mutat, ascultătoare,
către capăt, unde erau umbrele celor duși
și poveștile lor pieritoare...
(Numai că tăietura de lamă a marginii
mă împingea spre coridorul cu o sută de uși...)
...iar în centrul fotografiei, în locul de unde-am plecat
rămăsese o urmă, ca o lacrimă de cenușă,
pe care el nu s-a priceput să o șteargă
și-atunci a pus pe umerii nălucii un șal înstelat
și a-mbrăcat-o într-o rochie neagră...
(Pe coridorul unde eram nu se deschidea nicio ușă...)
...și-abia dimineața, când a vrut să pună fotografia în ramă
a văzut că-n mijlocul ei era o șuviță de sânge. O rană...
28 octombrie 2023
Comentarii