Era miercuri când a alunecat în zăpadă...
Și-atunci zăpada se ridică până la cer
și se-mpleti cu lumina din Calea Lactee
-iederă albă pe-un giuvaer!
Știu că ea, cea căzută, era o femeie...
iar așa, fără nume și îngropată, cine s-o vadă?
Însă-apoi... apoi...
în dimineața zilei de joi
începu deodată să ningă mai tare
poleind lumile, din zare în zare
și-a tot nins, dar numai în sus, către alte planete-înghețate,
până când degetele ei de ceară
încordate
s-au desprins din troiene și-au rămas în afară...
Unghiile-i mici, vopsite în roșu desăvârșit,
ardeau, deasupra nămeților. Spre seară, un bărbat s-a oprit
pentru câteva clipe, ca să le vadă
și-a murmurat, pentru sine, vrăjit:
„O, Doamne... au crescut maci în lanul unduios de zăpadă!”
22 octombrie 2023
Comentarii