Acolo unde i s-a spus să stea
nimic, nimic nu era al lui
așa că orice ar fi atins, fie și din greșeală,
devenea lipsit de substanță, eteric, gălbui,
ipotetic... se răsucea pe degetul său-
inel de fum și catifea.
Arăta ca o brumă de boală
și suna ca o părere de rău.
Și-atunci, de ce să fi rămas? pentru care
mult așteptată întâmplare
să mai zăbovească puțin?
(...însă departe, departe de tot, în cerul de-oțel
și-n ninsoarea ce mai târziu avea să vină
se vedea cum clipește-o lumină
și cum se naște-un heruvim
care să aibă grijă numai de el.
O! doar cu un an să fi venit
îngerul mai devreme
și poate că l-ar fi găsit...
însă când a ajuns
în locul acela uitat de lume-
pomenit în blesteme-
și i-a strigat numele, în sfârșit,
nimeni nu i-a răspuns
căci acolo nu mai era demult, se spune
nici măcar ușa prin care el a ieșit...)
4 octombrie 2023
Comentarii