„Stai cu ochii închiși... Lunecând
pe pleoape să se joace lumina de-acasă
dar tu să nu vezi trecerea ei de mătasă
și să nu deschizi ochii până când... până când...
căci ai vreme suficientă să te faci lut
și să devii umbră ți-am lăsat timp
numai lasă picătura asta de viață în schimb
și nu te întoarce la tot ce-ai iubit și-ai avut.
Abandonează minunile lumii aceste
-ele nu mai sunt pentru tine de-acum-
covoarele de flăcări și potecile de scrum
pe unde-i trecut, când erai în poveste
sau pe când ți-ai închipuit doar că ești...
Îți dau mii de ani în față să uiți
picătură cu picătură, pașii cei mulți
și să-ți alegi alte și alte povești.”
Și-am stat așa cum mi-a spus, până când
ochii mi s-au scurs ca niște lacrimi sinilii,
s-au făcut iniște-ntinsă pe lumile pustii
și-am auzit departe foșnetul Morții, trecând...
11 noiembrie 2023
Comentarii