Nu venise timpul să se nască...
Cerurile încă fierbeau, suprapuse
iar norii de bazalt, greoi, se târau
pe drumurile nespuse,
pădurile sterpe, de iască
se aprindeau, deodată, în zare
și apele, ca plumbul inert, părea că stau
și că nu mai au
vreo scăpare.
Nimic nu avea nume, așadar... nimic nu era...
Dar în cămașa lui de piatră frumoasă,
ghemuit, pruncul dormea
și credea că-i acasă.
Dacă s-ar fi născut, din întâmplare,
lumea ar fi pornit de la capăt, se spune
cu mările ei foșnitoare
cu zăpezile ei bune
cu nopți și amieze
ca într-o amintire neterminată,
despre cum se-ntâmpla altădat' .
Însă pentru asta era nevoie anume
de un bărbat
și de-o femeie curată
ca să-l viseze.
Iar ei nu l-au visat...
2 decembrie 2023
Comentarii