O ROCHIE NEÎMBRĂCATĂ



Și-acum, du-mă acolo unde am fost altădată
acolo unde, fără să dorm, am visat și am plâns,
lasă-mi bănuțul coclit în pumnul cel strâns,
și pune tăcere pe trupul meu fără umbră.

Eu o să fiu o rochie neîmbrăcată
care însuflețită numai de vânt, umblă și umblă...

Rogu-te, dacă poți,
du-mă în locul despre care nimeni nu vrea să știe
pe pajiștea cea fără margini, ocolită de toți
și care n-a auzit pas de om încă
ci a continuat să crească-n pustie
ca un lac captiv într-un căuș de stâncă.

Acolo buruiana e-o apă verde, adâncă..

Și am să trec fără să-mi pese, ca-ntr-o poveste
iar iarba-șarpelui îmi va deschide cale
-voi fi o rochie înflorată, tivită pe poale,
umblând fără teamă, agale
în tremurul zorilor din lumea-care-nu-este...



8 decembrie 2023

Comentarii