Nu-i vei mai știi chipul, iar vocea îți va fi străină-
și zadarnic ar fi să te-ntorci pe alt drum-
când zbaterea inimii e tot mai puțină
să cauți o cale, de ce-ar avea rost?
Ci lasă... lasă lucrurile așa cum au fost...
Cu timpul ce trece, știi, trece și asta...
Și-atunci și cel atât de iubit, în ploaia grăbită
întrezărit într-o lucire a ochiului, obosită,
printre cuvinte, printre rânduri, sub masca
unui legământ ce se stinge oricum
cu timpul se va pierde, cum totul se pierde, de-acum...
Cu timpul ce trece, trec toate pe rând,
pe lângă mine-alunecând, alunecând,
chiar și acele amintiri ce păreau să-mi rămână
-chipul tău încremenit ca-ntr-o galerie de artă
și zbaterea mea sub raza nemiloasă a morții, deșartă,
când tandrețea se pierde-n sfârșitul de săptămână...
Cu timpul ce trece, acestea toate se risipesc...
iar cel pe care-l grijeai pentru orice nimic omenesc
cel căruia-i dăruiai lucruri de neprețuit
și pentru care ți-ai fi vândut și sufletul obosit
cu umilința tăcută a unui câine captiv
e tot mai șters... Căci timpul trece, e singurul motiv...
Și-ai să uiți tot tumultul, și glasul i-l vei uita
șoptindu-ți cuvintele bine-știute, firești:
„Să nu întârzii... și ai grijă să nu răcești...”
Cu timpul, toate acestea se vor îndepărta...
Și-apoi, albind ca un blând animal de povară
cu viscolul în suflet, ghemuit în patul prea mare
ai să te-nsingurezi -pentru a câta oară...-
crezând că anii cei duși te-au mințit. Și, la plecare,
vei da vina pe timpul ce te-afundă în banal și urât.
Când, de fapt, doar iubirea trece. Numai iubirea, atât...
Avec le temps
Avec le temps, va, tout s'en va
On oublie le visage, et l'on oublie la voix
Le cœur, quand ça bat plus
C'est pas la peine d'aller chercher plus loin
Faut laisser faire, et c'est très bien
Avec le temps
Avec le temps, va, tout s'en va
L'autre qu'on adorait, qu'on cherchait sous la pluie
L'autre qu'on devinait au détour d'un regard
Entre les mots, entre les lignes et sous le fard
D'un serment maquillé qui s'en va faire sa nuit
Avec le temps, tout s'évanouit
Avec le temps
Avec le temps, va, tout s'en va
Même les plus chouettes souvenirs, ça, t'as une de ces gueules
À la galerie, j'farfouille dans les rayons d'la mort
Le samedi soir quand la tendresse s'en va toute seule
Avec le temps
Avec le temps, va, tout s'en va
L'autre à qui l'on croyait pour un rhume, pour un rien
L'autre à qui l'on donnait du vent et des bijoux
Pour qui l'on eût vendu son âme pour quelques sous
Devant quoi, l'on s'traînait comme traînent les chiens
Avec le temps, va, tout va bien
Avec le temps
Avec le temps, va, tout s'en va
On oublie les passions et l'on oublie les voix
Qui vous disaient tout bas les mots des pauvres gens
Ne rentre pas trop tard, surtout ne prends pas froid
Avec le temps
Avec le temps, va, tout s'en va
Et l'on se sent blanchi comme un cheval fourbu
Et l'on se sent glacé dans un lit de hasard
Et l'on se sent tout seul peut-être, mais peinard
Et l'on se sent floué par les années perdues
Alors vraiment
Avec le temps on n'aime plus
Comentarii