Nu mai sunt dealuri pe unde au fost...
Acum se văd numai câmpii cu valuri sărate
întinderi fără țărmuri, neterminate,
și nisipul fluid al aducerii-aminte
alcătuit din neguri. Fără cuvinte.
Și-acolo nu-ți poți găsi adăpost.
căci acestea sunt toate
de nestrăbătut și de neîndurat.
Doar că undeva, nu departe, e podul dintre vieți
care-ar fi atât de posibil de-atins
de n-ar fi zilele lipsite de dimineți
când dinadins
încercănată, de-oțel
zarea coboară -ermetic năvod-
strângându-se tocmai jos, ca un inel...
Și-atunci nimeni-nimeni nu mai trece pe pod
ci doar -suflet pierit- pe sub el.
29 februarie 2024
Comentarii