Se povestește că e un oraș lângă mare
nelocuit vreodată de oameni vii,
ci doar de valuri.De-aceea, seara, prin odăi se văd stafii
alcătuite din depuneri succesive de sare
mișcându-se-ncet către ferestre și uși
precum aburul neadormit al celor blânzi și duși.
Corăbiile, acolo, nu se-apropie de maluri
ci ocolesc cu grijă golful cel rotunjit.
Oh, blestematul, nefericitul țărm pomenit
în apocrife texte pierdute
liman ruginiu pe care marinarii nu vor să-l vadă...
Căci acolo... acolo... în diminețile nenăscute
nisipul cade greu din cer, ca o zăpadă
acoperind, o dată, și-ncă-odată,
ca un giulgiu întunecat
cochilia delicată
a corabiei care-a vrut să afle și-a cutezat!
17 martie 2024
Comentarii