că în locul acela se-ntâmplă lucruri ciudate
sunt cochilii de melc în care cresc
răsturnate
alte cochilii, franjurate și verzi,
și se-adâncesc
într-un zumzet de iarbă neatinsă de om,
că sunt nopți închise într-un hexagon
atârnate-n liane de ceață groasă
de unde, bietele, nu pot să mai iasă...
Vino și vezi
acel peisaj nefiresc
cu ghețari pe unde niciodată n-au fost zăpezi.
Și e o femeie acolo, în strai domnesc,
e o femeie care te-așteaptă.
Cu ochii tăi de-ai putea, de-ai vedea
scările ireale ce duc până la ea
în dimineața frumoasă,
moarte cu moarte, treaptă cu treaptă.
Iar ea, ea e totdeauna acasă...
Stăpână peste tărâmul de dincoace de mare
șade în zid, lângă ușa crăpată
îmbrăcată în rochia cea bogată,
și fără culoare
visând la toate acestea.
Căci e scrijelită, în ochii ei albaștri, numai povestea...
12 martie 2024
Comentarii