Femei superbe străbăteau agale
în sus și-n jos Calea Lactee, veșnicia
felinare -pe margini- erau sorii... Petale
de lună le tremurau, discrete, pe sâni,
cozi de comete le-nsoțeau călătoria
și-un pas prin praful stelar dura săptămâni.
Abisuri și constelații și alte promenade erau dedesubt,
care abia se zăreau din podul cerului lor
lumi atinse de zăpezi muritoare
sau de explozii solare
căderi în lumină pătrunzând, întâmplător,
în adâncul timpului rupt...
Și-apoi, bărbatul cel orb a fost ales
ca Universul, în lung și-n lat, pe jos să-l străbată.
el singur foșnetul blând al femeilor l-a înțeles
însă numai el, numai el n-a putut să le vadă.
20 iunie 2024
Comentarii