RUGUL

   

(Întâi scânteie, apoi flacără, apoi rug...)

Dar apele care trec pe lângă, unde se duc?

Unde pleacă ele ocolind construcția bizară
ca un arbore crescut într-o doară
într-o răscruce, făcut din cioturi și rămurele,
având albine, și păsări, și fluturi pe ele?

Un pom de sărbătoare e acela, cu coroana în jos...
iar legat de trunchiul lui luminos
stă, cu ochii închiși, un om tânăr, cu părul cărunt,
având tălpile sprijinite pe lemnul mărunt.

(Întâi scânteie, apoi flacără, apoi rug...)

În jurul pomului apele verzi se despletesc și fug
șopotind, speriate...
În timp ce, împodobit cu de toate,
rugul pare mai curând un popas așteptat
decât o pedeapsă de moarte...

Triumful meritat al focului bun și curat
asupra suferinței celeilalte.



15 septembrie 2024