El în aer s-ar fi înecat, dar nu în apă...
căci reușea lesne să respire în nămolul blând -în pupile îi străluceau îngeri arzând-
și-ar fi putut să încapă
într-o cămașă de mâl și nisipuri fertile.
El era duhul cel tânăr din ochiul de baltă,
născut abia de trei zile,
fără dureri...
În prima zi, a văzut degete de răchită, agile,
înfipte în carnea apei -ramificate tăceri.
În cea de-a doua zi, i-au unduit pe la tâmple
peștii grăbiți, îndreptându-se laolaltă
către petrecerea care n-avea să se-ntâmple.
Și-apoi, și-apoi... în dimineața a treia
a simțit, ca pe o adiere, femeia
cum trecea printre trestii, înaltă...
Nu avea cum să o vadă, dar îi trecu prin gând
că ea vine din viața cealaltă.
Oh, și-a știut atunci că-n curând
avea să o oprească-ntre ape,
învelindu-i tălpile în rădăcini împletite
punându-i nuferi viorii pe pleoape
și lobelii în palmele cele trudite.
Căci așa o va păstra pentru totdeauna aproape.
5 noiembrie 2024
Comentarii