Vor mai fi dimineți care curg
și sigur-sigur vor mai fi seri fără amurg.
Va mai fi o zvâcnire
a mâinii rănite, a arterelor goale-
o urmă de viață, un spasm, o trezire
în căușele ochilor, cele ovale.
Rana din piept va da să se-nchidă
ca și cum ar crește un oblon peste ea
și-am să uit că până mai ieri,
prin ochiul acela de stea
puteam să-i văd sufletul, cuibărit în firidă.
Și vor mai fi amiezi, vor mai fi învieri
în pământul cel searbăd din care n-aș fi crezut
că ar mai putea crește ceva.
Ai răbdare. Va mai fi o bătaie de aripi în lut.
25 iunie 2026
Comentarii