va fi, repetată, trezirea pe lama de cuțit
în timp ce sufletului confuz, înghesuit
între noapte și zi îi va fi tot mai greu
să se recunoască-n oglinda de alpaca...
Acolo, el va zări doar cărarea dintre ierbi
pe unde, singur, mai demult, venea,
petale de fluturi, cuvinte și urme de cerbi-
adică atâtea lucruri inutile și vechi...
Un cântec fără noimă o să-i răsune-n urechi.
Nu cred că se va gândi la ce i se întâmplă.
Șuvița de sânge o să-i înflorească, gingaș, pe tâmplă.
11 septembrie 2026
Comentarii