Avea grijă de umbra culcată frumos peste case.
De spațiul strâmt, dintre zi și noapte, se ocupa el...
era singurul supraviețuitor al lumilor frumoase
și rămăsese ultimul paznic din orășel.
Uneori, învelea străzile și plia aleile din parcul central,
alteori strângea lumina blândă din felinare
în boluri mari, făcute din cel mai limpede cristal
și-o punea la păstrare
pentru nopțile croite de altcineva.
Apoi, cu ceară curată acoperea
orice fisură, orice imperfecțiune
dintre nopțile alcătuite din zăpadă grea
și diminețile cele sfioase și bune.
Închinați-vă, trecătorilor, aceluia ce separă noaptea de zi.
căci altul ca el, în această poveste, nu va mai fi!
2 septembrie 2026
Comentarii