Dacă trenuri nu mai sunt, cine să-ți spună,
să nu te-apleci în hăul ferestrei, tentant,
să nu întinzi mâna către ciobul de lună
trecându-ți degetul peste delicatul său cant
cine să-ți spună că aplecat în afară
pleci din REAL în APROAPE REAL
că te vei trezi într-o altfel de țară
unde nu este nici munte, nici deal...
ci doar câmpia cu iarba crescută din carne
câmpie eternă, de nestrăbatut
cu turme pierdute purtând între coarne
stelele cerului...cum era la-nceput ...
Dacă nu mai sunt trenuri, cum să te-ndrepți viu
către un punct, în grația acestui răstimp
cum să știi c-ai ajuns și că nu e târziu
când în jur nu mai e spațiu, ci-i numai TIMP?
(24 martie 2018)
Comentarii