SIRENĂ BĂTRÂNĂ

                         

Stau în pântecul acestei corăbii, cu ochii închiși

Ca Iona în burta albastrei balene tăcute...
(...când cetaceul meu de scânduri se mișcă puțin
apa m-atinge pe buze, cu degete desfăcute).

Stau în pântecul acestei corăbii - un fetus chircit-
așteptând să mă nască scâncind, ca o fiară,
dar mama-mea-purtătoare nu are habar
că nu ea mă naște acum, prima oară...

Ci m-am mai născut de o sută de ori
și de o sută de ori am mai fost legănată
și tot de o sută de ori am murit
printre stâncile verzi, în apa veche, sărată,

având încrustate pe frunte cochilii de var,
având pe umeri boa-uri de alge și spume,
căci sărbatoare e moartea, în blândul, celestul ocean
departe de lume, atât de departe de lume...

...și DUPĂ, din peștera scufundată făcându-mi cavou
ademenesc epave, ca ele să mă nască din nou...

10 martie 2018