Părea o față de om, oarecare...
doar că meridianul unei cicatrici
-urmă de brici-
se-ntindea de pe frunte către bărbie
ca o crevasă lipsită de orice culoare
și neiertătoare.
Acum se știe
că bărbatul acela nu era de pe-aici...
Așa, împărțit în blestematele emisfere
stârnea tulburare pe unde trecea;
uneori, femeile căutau să-nțelegă ceva
din amestecul de zbieret și de tăcere.
Căci obrazul stâng era frumusețea ce-a fost
iar obrazul drept era dezastrul ce va să vină...
Între ele -tăietura prezentului fără rost
și fără lumină.
Obrazul său de apus era blând
și îngăduitor peste măsură,
în timp ce obrazul de răsărit, tremurând,
se strângea într-o grimasă impură
de crochiu prăbușit.
Iar pentru această pecete cerească,
nimeni-nimeni nu a vrut să-l iubească
și nu l-a iubit...
5 februarie 2022
Comentarii