INSULA DE CORAL

 

Pluteau în jurul meu,

pe apa nemișcată, oameni fără nume
plecați demult, în împrejurări oarecare,
iar sufletele lor, micșorate de sare,
desprinse de lume
și ochii ce de-acum nu puteau să mai vadă
în căușul propriilor cuști toracice își găseau adăpost
ca-ntr-o găoace.

Imateriale, pluteau în jurul meu.

Căci sufletul nu-și aduce aminte cine a fost
și-atât de mic și de ușor devine, cu timpul, trupul cel greu!

De-aceea, mult mai târziu, fosforescente, oasele de zăpadă
parcă se fac odăi de var, cochilii și carapace-
ca niște corăbii cu care sufletele merg mai departe
precum călătoresc, în valvele scoicilor moarte
crustaceele cu pântec moale și fragile picioare
spre Insula de Coral, depărtată.

Spre Tăcerea cea Mare.



24 mai 2024